Libertatea este privilegiul de a ne elibera de lucrurile care nu ne plac, pentru a deveni robii lucrurilor care ne plac.

vineri, 25 decembrie 2009

Secventa si seria - de Eugen Iarovici

Vorbind despre arhitectura, in unele situatii, mai multe imagini inteligent concepute, ale aceleiasi cladiri pot prezenta subiectul in chip interesant, cu o nota personala. Ca o strofa dintr-o poezie, adesea, o singura imagine nu poate contine o informatie completa. Dar nu numai atat. Modul in care sunt alese diferite imagini si apoi asamblate ii da fotografului posibilitatea sa povesteasca "in felul sau" ceea ce a vazut, ceea ce a gasit el frumos, interesant, deosebit, descatusandu-i fantezia si talentul.Desi nu sunt adeptul clasificarilor exacte, stramte, sunt totusi de parere ca exista doua posibilitati de exprimare prin mai multe imagini. Prima secventa, se articuleaza fie in ordinea desfasurarii in timp ("batranul tei in patru anotimpuri"), ("trece un car cu boi"), ("pacaleala"), fie pe un traseu de calatorie ("15 imagini intre Campina si Brasov"), ("de la Omul la Bran"), ("noua Cale a Mosilor") etc, fie prezentand subiectul din mai multe unghiuri, de la distante diferite, ca in cazul fotografiilor de arhitectura sau al unor obiecte artistice.Spre deosebire de secventa, a doua modalitate, seria, se compune din mai multe imagini care au in comun fie acelasi concept ("urmele timpului"), ("kitsch in targ"), ("barbi si plete'') fie inmanunchierea unor observatii despre acelasi obiect, aspect sau fenomen, in diferite locuri sau perioade ("ora 7 in 7 orase"), ("acoperisuri din Delta pana la Maramu"), ("vechi turle cu ceas", etc).Dupa cum se vede mai ales din sugestiile de subiecte, char si aceasta clasificare nu este atat de impermeabila cum ar dori-o teoreticienii, care de altfel, nu sunt toti de acord cu aceleasi definitii si clasificari. Pentru fotograful obisnuit, cunoasterea altor modalitati de expresie in afara imaginii unice este de mare interes, fiinca ii largeste paleta de posibilitati pentru o tratare mai originala a unui mare numar de subiecte.Este recomandabil ca secventele si mai ales, seriile sa fie gandite si planificate din timp. Desi se prezinta aspecte variate, acestea trebuie sa se sudeze intr-o unitate subordonata unui principiu conducator. La tema ("barbi si plete"), de exemplu, toate imaginile pot purta semnul ironiei, in ("kitsch in targ'') - cel al humorului.Seria "vechi turle cu ceas" trebuie astfel gandita, incat sa nu capete monotonie din cauza unor rezolvari compozitionale prea asemanatoare.Secventa si seria pot deveni o deschidere spre gandire creatoare, maiestrie si multa imaginatie, atat in fotografia documentara, cat si in cea artistica.

Lumina si umbra - de Eugen Iarovici

Foarte putin despre compozitie.
Mai sunt inca destui fotografi care privesc prin vizor, dar nu stiu ce sa caute. De obicei, ei se limiteaza doar la cuprinderea intregului subiect, adica nu "taie" capete, varfuri, picioare sau margini. E bine si asa, e corect, numai ca o imagine - un tablou sau o fotografie - reprezinta cu totul altceva decat un dreptunghi extras din realitatea inconjuratoare. Ea devine ceva nou, o plasmuire a unui om un gand al sau, o afirmatie, un concept, un semn. Si astfel imaginea capata propriul ei talc, pe care il comunica privitorilor, un talc frumos, demn de luat in seama.Cum se comunica prin imagini? In ce mod se receptioneaza o imagine? Iata intrebari pe care nu trebuie sa le ocolim. Perceptia vizuala are anumite "legi" - daca vreti, se pot numi si caracteristici, capricii sau tipicuri. Fapt este ca orice om doreste sa inteleaga ceea ce vede, sa stie ce este aproape si ce este departe, sa identifice forme si dimensiunile lor adevarate, sa recunoasca ce ii este familiar. Dupa cum vrea sa cunoasca si talcul celor ce vede. Daca isi poate satisface aceste cerinte, atunci are o senzatie de placere; daca nu, e intrigat, chiar se supara. Deci: pentru a comunica prin imagini, fotograful trebuie sa inteleaga cerintele privitorului si sa se conformeze unor principii de organizare a imaginilor.Un singur sunet destrama tacerea, un singur punct, plasat oriunde intr-un cadru, dezlantuie tensiuni inlauntrul acestuia - cu atat mai mult, o linie sau o forma. Tensiuni se creeaza si intre suprafete tonale sau culori diferite. Ca si in muzica, aceste tensiuni, pot produce armonii sau disonante. Asezarea intamplatoare pe suprafata cadrului a liniilor, formelor, suprafetelor tonale, duce la confuzie, ceea ce nu este de dorit in nici un mod de comunicare. Elementele care se introduc in cadru trebuie sa fie alese, organizate, ordonate, alaturate conform unor principii care decurg din ''legile'' vederii. Atractia vizuala, armonia sau dizarmonia trebuie sa fie prezente in cadru numai ca urmare a vointei autorului imaginii. Sprijinul sau temeinic este cunoasterea regulilor de fotocompozitie, care, pe scurt, se poate defini ca disciplina organizarii cadrului.

Fotograful bun se cunoaste pe vreme rea - de Eugen Iarovici

Cui ii este frica de ploaie, ceata si frig, nu este nici drumet, nici fotograf adevarat. Bine echipat, esti gata sa infrunti orice pentru a cunoaste natura sub toate aspectele. Majoritatea fotografiilor s-au facut pe vreme frumoasa, insorita. De aceea imaginile trase pe vreme rea sunt putine, iar cele reusite se invesmanteaza cu valoarea tuturor raritatilor.Este mai dificil a fotografia pe vreme rea? Nicidecum! Desigur, este mai incomod. In plus, trebuie cunoscute cateva notiuni. Unora le va pare curioasa afirmatia ca pe vreme rea, sunt mai multe sanse pentru a realiza imagini bune in color decat in alb-negru. Poate si mai curioasa pare recomandarea de a tinde spre o mica subexpunere la color. Altora li se va parea nepotrivit sfatul de a folosi pe vreme rea (ploioasa, cetoasa) pelicula alb-negru cu sensibilitate mai redusa decat pe vreme insorita. Desigur, cel mai hazliu vi se va parea indemnul de a folosi parasolarul pe ploaie! El va va apara insa obiectivul de pocinoagele optice ale stropilor de apa. Dar sa nu aveti incredere in nici un sfat. Incercati, experimentati si trageti concluzii inteligente.Vremea rea este vremea planurilor apropiate si medii. Ele sufera cel mai putin de pe urma intemperiilor. Ele pot da contrast tonal in imagine chiar si pe ceata, fiind de mare ajutor in crearea profunzimii de camp (spre adancime obiectivele devin din ce in ce mai sterse) si ajuta la gasirea unor rezolvari compozitionale interesante.Feriti aparatul cat mai bine de umezeala din aer; inveliti-l in ce credeti ca este mai sigur si nu-l scoateti din geanta decat cand fotografiati. O umbrela poate deveni un ''accesoriu'' foarte util pe ploaie sau ninsoare. Imagini frumoase pe vreme rea se mai pot realiza, foarte comod fotografiind din casa prin geamul acoperit cu stropi de ploaie sau flori de gheata. Este insa o alternativa care nu trebuie folosita prea des. Dar pe scurt, nu vreau sa va spun decat ca vremea rea nu constituie un impediment pentru cei cu spirit de initiativa, dragoste pentru natura si arta fotografica!

Primele flori - de Eugen Iarovici

Natura nu va produce niciodata kitsch-uri, dar, vai! cat loc isi mai face prostul gust, mai ales cand se fotografiaza flori! De fapt, imagini intr-adevar bune cu flori, sunt destul de dificil de realizat. Avem de infruntat, in primul rand dificultati de ordin tehnic, dar mai exista si cumpana alegerii genului: documentar sau artistic? Cand se spune ''documentar'' stim cu totii despre ce este vorba; la capitolul ''artistic'' insa incep discutiile in contradictoriu, fiindca insusi cuvantul ''arta'' poate fi definit, corect, in mai multe variante. La oricare ne-am opri, importanta este intotdeauna abordarea subiectului in mod personal, original, cu scopul de a comunica ''ceva''. Valoarea imaginii realizate depinde de interesul pe care il suscita acest ''ceva'' , de maiestria cu care se face comunicarea. Dau un exemplu care mi se pare semnificativ: floarea fotografiata de un celebru fotograf, Ernst Haas. Nici nu se poate spune precis despre ce floare e vorba. Printr-o foarte maiestrita imbinare intre clar si neclar, imaginea are o mare putere de generalizare. Pasionat de lumea fascinanta a plantelor, Haas reusestesa scoata in evidenta ceea ce este caracteristic inceputurilor tuturor formelor de viata, acea prima invaluire prevestitoare a spiralei evolutiei materiei vii. Stilul sobru, cadrarea numai a esentialului, ridica generalizarea la valente neasteptate, care semnifica atat vegetalul, animalul, chiar si embrionul de om - iar imaginea este si frapanta si frumoasa, simpla, cu nuante putine, bine armonizate, decupate pe un fundal de culoare inchisa, bogata in sugestii pentru cele mai interesante asociatii de idei. Aceasta imagine deosebita poate furniza un fel de indreptar pentru modul in care ar trebui fotograful sa-si gandeasca, sa-si interpreteze subiectul si sa faureasca, la randul sau, imagini care sa reprezinte mai mult decat simpla reflectare a unui obiect intr-o oglonda. Aproape fiecare alta floare se cere fotografiata altfel. Il sfatuim pe tanarul fotograf sa nu se grabeasca, sa invete a asculta ''cerintele'' florilor. Catre ''muscata din fereastra'', vom indrepta altfel obiectivul aparatului decat spre gentiana din inaltul muntelui, sau floarea soarelui de pe cuprinsul campiilor. In imagine trebuie sa se simta atmosfera in care traieste floarea. Florile, ca si oamenii, au caractere, atitudini, ba chiar tristetea si exuberanta lor. Inainte de a le fotografia, trebuie, asadar sa le cunosti, sa le intelegi sa le iubesti. Toti parametrii tehnici pe care fotograful ii stie atat de bine, sa-i subordonam ideilor maiestrit strunite, pentru a putea gasi rezolvarile cele mai potrivite: distanta de la care se fotografiaza, directia luminii, repartizarea claritatii, timpul de expunere, regimul proceselor de laborator [sau postprocesarii digitale] - toate sa se imbine armonios pentru a-si aduce contributia la interpretarea subiectului, voita de autor. Fotografiile documentare isi au valoarea si utilitatea lor certa. Ele se realizeaza ''la rece'', aplicand atent regulile bine explicate in manuale. Fotografiile artistice se realizeaza ''la cald'', sub tensiunea fierbinte a unui gand, a unei simtiri. Incercati sa porniti astfel pe drumul artei, eliberandu-va pe cat puteti de inhibitiile tehniciste.

A privi - a vedea - de Eugen Iarovici

Dupa orice concurs de fotografii, dupa ce ti-au trecut prin mana cateva sute de fotografii, ramai cu constatarea amara ca exista inca multi oameni care privesc, dar nu vad. Ei privesc frumuseti din multe colturi ale tarii, dar nu vad, nu inteleg, nu simt taina frumusetilor. Imaginile din lungile lor drumetii raman searbede, neinteresante, incapabile sa evoce frumusetile pe care le-au privit doar.
Spre deosebire de pictura, fotografiatul se invata prea repede si prea usor, aceasta viteza si usurinta rasfrangandu-se in mod defavorabil asupra calitatii artistice a imaginilor. Este suficient sa citesti ''manualul de utilizare'' al aparatului foto pe care il cumperi si, in scurt timp, reusesti sa realizezi fotografii clare corect expuse. Dar este aceasta de ajuns? Desigur ca nu!
Vazul este unul dintre darurile cele mai minunate cu care este inzestrat omul. Este oare necesar sa se aminteasca faptul ca ochii sunt chiar particele de creier care, intr-o faza destul de avansata a dezvoltarii embrionului, se se detaseaza din creier si se plaseaza in orbite, pastrand totusi o legatura foarte complexa cu creierul prin milioane de fibre nervoase? Se mai mentioneaza ca marele pictor si cercetator cu preocupari multiple, Leonardo da Vinci, a anticipat rezultatele experimentelor migaloase ale fiziologilor de azi, afirmand intr-o faza devenita celebra, ca a vedea si a reda cele vazute este un proces strans legat de creier;''la pittura e una cosa mentale''.
In toate epocile, filosofi, oameni de cultura si artisti, au subliniat importanta in arta a legaturii stranse intre gandire si simtire, pe de o parte, si imagine, pe de alta parte. Rene Huyghe a carui carte ''Dialog cu Vizibilul'' aparuta la editura Meridiane, va sfatuim sa o cititi, subliniaza ca cele trei componente indispensabile oricarui artist sunt; mentalul, vizualul si manualul (tehnica).
Deci intelegerea adanca a deosebirii esentiale dintre ''a privi'' si ''a vedea'' devine prima treapta spre arta.
................................................................................................................................
Evitandu-se un ton prea didactic, trebuie totusi aratat ca a face fotografii bune nu este chiar atat de simplu cum se sustine in unele manuale elementare. A face fotografii bune inseamna a te conecta la circuitul ideilor avansate, al culturii, al artei, indiferent de teoriile artistice si filosofice de care esti influentat, acestea trebuie sa fie prezente in gandirea si simtirea ta, inainte de a realiza o fotografie. Nu se fac fotografii ''din mers'', fara a te integra in subiect, fara a-l intelege, fara a avea o simtire si o parere despre el. Acesta este inceputul.
Urmeaza etapa foarte dificila a exprimarii in limbaj vizual, in limbaj fotografic, a celor gandite si resimtite fata in fata cu subiectul. Limbajul vizual, fotografic, este tot atat de greu de invatat ca si orice limba straina. El isi are vocabularul, gramatica, morfologia si stilistica, proprie lui. El trebuie invatat atat de bine, incat sa-l poti folosi aproape intuitiv, asa cum folosesti limba materna, Componentele lui au a face cu masura, armonia, ritmul, echilibrul, proportiile, simplitatea, cadrarea si punerea in pagina, tonalitatile si culorile, liniile, formele si unghiurile, precum si manipularea tehnicilor de laborator.
Din cele aratate inainte, reiese ca imaginea nu se realizeaza intamplator, sau pe baza afirmatiei des intalnite ''asa imi place mie'', ci tinand seama de anumite principii care sunt inmanunchiate in ceea ce se numeste compozitie. Iata ce spune Rene Huyghe pe care l-am mai citat;.....totul este incoronat de compozitie care este tocmai aplicarea convergenta a tuturor mijloacelor de care dispune artistul, de la subiect pana la culoare-lumina, trecand prin forma''.
A vedea, a intelege, nu doar a privi si a inregistra. Vulturul are un aparat vizual mult mai precis decat cel al omului, insa acesta este conectat la un creier mic, neevoluat, capabil sa prelucreze si sa discearna numai un numar redus de informatii limitate doar la nevoile supravietuirii. Vulturul de la marea inaltime la care planeaza, distinge nenumarate amanunte marunte, dar el nu ''vede'' lumea in toata complexitatea si splendoarea ei. Sunt si multi oameni care utilizeaza ochii numai intr-un mod functional, pentru orientare in viata de toate zilele. Acesti oameni, s-ar putea spune ca sunt orbi fata de ceea ce depaseste preocuparile cotidiene. Insa, din fericire, vazul la om nu este o functie cu caracteristici fixe pe viata, datorita legaturilor multiple care iau nastere in creier, vazul poate fi educat, amplificat, rafinat, modificat, printr-un contact strans cu lumea culturii si a artelor cu lumea frumosului printr-un dialog creator al fiecarui om cu sine insusi,prin analizarea autocritica sincera si severa a lucrarilor realizate.

Valoarea amanuntelor - de Eugen Iarovici

Se observa ca majoritatea fotografiilor realizate in drumetii, sunt "vederi generale". Foarte bine. Sunt necesare astfel de imagini, care au rolul lor, util. Pe de alta parte, ele sunt comod de facut, nu implica vreo alegere mai dificila, mai subtila. Insa cu vremea, devine plictisitor a tot privi aceste "panorame". Parca ar trebui si altceva...
Acest "altceva" se poate obtine prin apropierea de subiect si luarea unor decizii personale, pentru incadrarea unor fragmante de subiect, selectionarea unor amanunte graitoare, ajungerea la ceea ce poate fi caracteristic, la acel "pars pro toto".
Este oarecum usor a fotografia o padure. Mult mai greu este a alege o singura creanga: ea trebuie sa aiba o anumita forma, caracteristica, sa fie asezata astfel, ca sa poata fi fotografiata, sa se detaseze pe un anume fundal, sa fie situata in lumina trebuincioasa s.a.m.d. E relativ simplu a fotografia o casa taraneasca intreaga, dintr-o regiune folclorica. Venind mai aproape, fotograful care s-a documentat va descoperi zeci de amanunte valoroase. Poate va fi atras de forma ferestrei cu muscate, de un ornament caracteristic regiunii sau de mestesugul cu care se imbina barnele, sau...
Se plang unii fotografi ca au fotografiat "totul" si ca au ajuns la fundul sacului cu idei. Sfatul ce li se poate da acestora este: apropiati-va de subiectele voastre, treceti chiar de limita acelui "1 m" gravat pe obiectiv, folositi proxare sau inele. Exista o mare bogatie de frumuseţi "vazute de aproape" in natura si in arta. Incercati sa va reumpleti sacul cu idei la acest izvor nesecat. Le veti gasi in arta ornamentala, in amanuntele de sculpturi la usi, porti si ferestre. Exista fier forjat din diferite epoci si cu diferite utilizari. Stucaturi de tot felul deasupra si in jurul ferestrelor, pe tavane, multime de alte ornamente din ghips. Lista amanuntelor interesante, care pot forma subiecte de fotografii de atmosfera, nu are sfarsit: lampi, sobe de teracota si de zid, clante si ivare de usi si porti, detalii din picturi murale, obiecte de uz casnic purtand patina vremurilor...
Majoritatea subiectelor de aproape pot fi fotografiate fara mare dificultate. Pentru cele din interioare, va fi nevoie de un mini-trepied (pe care il puteti construi si singuri) sau/si de un mic fulger electronic. Obisnuiti-va sa "daţi" lumina de fulger din diferite directii, pentru a crea volum şi, la unele amănunte, folosiţi chiar lumina razanta , pentru a evidentia structura de suprafaţa a obiectelor.

Belşugul luminii - de Eugen Iarovici

Fotografii, care se cred foarte buni, nu au nevoie de sfaturi. De aceea inchin acest "calendar" acelor pasionaţi care cutreiera ţara in cautare de frumuseţi, având ca tovaraş de drum aparatul lor - mai sofisticat, sau mai simplu.Să plecăm de la adevărul ca orice subiect poate fi fotografiat mai bine, dacă omul din spatele aparatului işi da osteneala să se familiarizeze cu câteva elemente de baza si cauta să incorporeze in imaginea pe care o face, o fărâma din simtirea lui.Elementele de baza se pot invăţa; in ceea ce priveşte simţirea...In timpul verii lumina este pretutindeni foarte puternica, de la munte, peste şesurile intinse, pana la plajele litoralului. Fotografii se bucura de acest belşug de lumină, pentru ca pot inchide mult diafragma si obţine astfel imagini clare din imediata apropiere, pana la orizont.Lumina trebuie insă evaluata numai sub raport cantitativ? Cei care o analizeaza şi sub raport calitativ, reusesc sa realizeze imagini mult mai bune.Orice fotograf trebuie sa se obişnuiasca, sa-şi cunoasca "materia prima", lumina cu care lucreaza. In afara de intensitate, pe care o afla uşor cu exponometrul, trebuie sa se determine in primul rand directia luminii si apoi caracteristici precum difuzia, concentrarea, culoarea, lumina reflectata s.a.Lumina produce umbre, care la randul lor trebuie atent urmarite. Jocul dintre lumini si umbre scoate in evidenta formele de relief, dand adancime si volum, Dar nu numai atat; prin tonalitatile diferite si formele care apar, acest joc da imaginii vitalitate si configuratii plastice variate.Tentatia de a "trage" cadre in dreapta si-n stanga este mare. Faceti poze de amintire, imagini documentare, carti postale, dar din fiecare calatorie cautati sa va intoarceti cel putin cu o imagine mai aproape de sufletul dumneavoastra, care sa insemne mai mult decat o copie fidela a subiectului pe care l-ati avut in fata. Cunoasterea intima, adancita, a luminii va fi de mare ajutor pentru astfel de imagini mai deosebite.

2 comentarii:

pheideas spunea...

Ma bucur cand mai intalnesc o minte cu inclinatie catre frumos si profund. Intr-adevar, multi fotografi fac poze si atat. Foarte putini reusesc sa surprinda ineditul, sa dea mesaj imaginii. S-au dus vremurile in care imaginile erau rare si orice pata de culoare, orice frunza sau petala, erau privite cu fascinatie. Astazi e nevoie de mai mult, de mesaj, de compozitie.
Bafta si tinem aproape !

DD spunea...

Extrem de interesanta seria de articole...o lectie buna.

Trimiteți un comentariu