Libertatea este privilegiul de a ne elibera de lucrurile care nu ne plac, pentru a deveni robii lucrurilor care ne plac.

duminică, 24 mai 2009

OBIECTIVELE





Obiectivele sunt elementele baza ale fotografiei. Pentru alegerea obiectivelor juste si folosindu-le in cel mai bun mod, trebuie sa le cunoastem caracteristicile lor fundamentale: sharpul, unghiul de camp, profunzimea de camp si perspectiva.
SHARP-ul
Sharp-ul este unul din cele mai importante aspecte al oricarui obiectiv. In PS sau in alte cateva programe putem corecta distorsiunea, vigniatura, aberatia cromatica sau alte defecte ale opticii dintr-un obiectiv, dar este imposibil a imbunatati sharp-ul - Smart Sharpen si Unsharp Mask ne permit sa amelioram aspectul imaginilor usor necalitative, dar nu ajuta la fotografiile foarte proaste.Daca un obiectiv ar fi perfect, atunci ar trebui sa dea cele mai bune rezultate la cea mai mare diafragma. In realitate, numai cele mai bune obiective (exemplu cateva obiective Canon "L") sunt cu adevarat sharp la deschiderea maxima a diafragmei, in timp ce la majoritatea obiectivelor, sharp-ul este mai mult sau mai putin decat slab la diafragme deschise, si se inbunatateste inchizand cu 1 sau 2 stop. De exemplu Canon 24-105 L IS si Canon 600 f4 L IS sunt cu-adevarat sharp chiar la diafragma deschisa la maxim (f.4) in timp ce Sigma 180 Macro este excelent la f/7-f/8 dar un pic mai slab cu diafragma maxima f/3.5Inchizand diafragma, se inbunatateste sharp-ul, uzand o diafragma de diametru restrans, se foloseste numai lumina ce traverseaza la partea centrala a obiectivului, care e cea mai buna calitativ. Cand cumparati un obiectiv, va sfatuiesc sa faceti cateva fotografii de test la toate diafragmele pentru a controla sharp-ul. Daca folositi foarte mult diafragme mai luminoase, este esential sa alegeti un obiectiv ce va fi sharp chiar si la aceste valori: nu as cumpara niciodata un tele sau un zoom standard ce nu va fi sharp la diafragma cea mai deschisa, in timp ce nu ma va interesa foarte tare calitatea sharp-ului la toate diafragmele la obiectivele macro sau superangulare, ce in general folosesc diafragme inchise intre (f/8 si f/16).Dupa ce ati citit paragraful anterior, ati putea gandi ca inchizand diafragma mai mult, cu atat veti imbunati rezultatele. Este adevarat, daca veti inchide pana la f/8 sau la f/11, dar apoi sharp-ul se diminuiaza din ce in ce mai mult, iar la diafragme inchise la maxim (f/32) - toate obiectivele sunt asa de slabe calitativ, incat nu ar putea fi utilizabile pentru standardele mele. Motivul este difractia: ''loveste'' toate obiectivele (chiar si cele mai bune) pentru ca este un fenomen fizic; nu este o aberatie, si nu poate fi complet evitata. Ce este cu-adevarat difractia?Cand o unda trece printr-un orificiu cu largimea egala cu lungimea undei, aceasta isi schimba unghiul de propagare. Dat fiind ca lumina este o unda, si diafragma este un orificiu, obiectivele sunt afectate de difractie. Cantitatea de difractie depinde de diametrul diafragmei. Cu diafragme largi, difractia este foarte redusa; cu diafragme inchise devine o grava problema: in general prefer sa evit diafragme mai inchisede f/16; in putine cazuri am folosit f/22, dar niciodata nu folosesc f/32 sau chiar mai inchise. Vizibilitatea difractiei este influientata de dimensiunile pixelilor: un senzor APS-C de 12 megapixeli cum ar fi cel de pe Nikon D2Xs, ce are pixeli de 5.5 x 5.5 µm, lasa sa se vada mult mai bine efectele difractiei, fata de un senzor cu pixeli de mai dimensiuni, cum ar fi senzorul full frame (FF) de 12 mp al fofocamerei Canon 5D ce are pixeli de 8.2 x 8.2 µm. Va sfatuiesc sa faceti cateva foto de proba la diverse diafragme pentru a determina care este cea mai mica diafragma utilizabila, in functie de fotocamera voastra si de standardele voastre.
UNGHIUL DE CAMP
Unghiul de camp este determinat de doua variabile: lungimea focala si dimensiunile senzorului. Cele mai mari case producatoare ofera o gama vasta de lungimi focale intre 12 si 600mm; sunt patru formate principale de senzori pentru fotocamerele reflex 4/3 (18x13.5mm), APS-C (25x16.7mm), 35mm (24x36mm), format mediu digital (36x48mm). Formula de calcul a unghiului de camp este: Unghiul = 2*arctan(d/2f), unde d este diagonala senzorului, iar f este lungimea focala. In orice format, lungimea focala ce da unghiul de camp de cca 46° este considerata focala ''standard'' pentru ca are aproximativ acelasi unghi de camp cu ochiul uman. Obiectivele ce au focale mai scurte sunt numite superangulare (dau unghiuri de camp mai ample) si obiectivele ce au focala mai lunga sunt numite teleobiective (si dau un unghi de camp mai restrans).
PROFUNZIMEA DE CAMP
Cand focalizati o imagine, numai un plan determinat (deci o distanta) va fi perfect focalizata, tot ce este inainte si dupa acel plan focalizat, va deveni gradual mai defocalizat; zonele apropiate de planul focalizat ce mentin un bun sharp, vor constitui profunzimea de camp.Sunt trei factori ce influienteaza profunzimea de camp: primul e diafragma. Diafragme ample, cum ar fi f/2.8 sau f/4, dau o profunzime redusa, in timp ce diafragmele inchise (cum ar fi f/16 si f/22) dau o mare profunzime de camp. TREBUIE ALEASA DIAFRAGMA IN BAZA REZULTATELOR CE SE DORESC A FI OBTINUTE. Daca vreti sa separati subiectul de fundal, cum imi place mie cand fotografiez animale, trebuie sa folositi o diafragma deschisa (f/2.5, f/2.8, f4); Pe de alta parte, daca vreti ca intreaga foto sa fie perfect focalizata cu un bun sharp, (in cazul peisajelor), va trebui sa uzati diafragme inchise, cum ar fi f/16.Lungimea focala e corelata la profunzimea de camp si la fundal. Daca dimensiunile subiectului sunt aceleasi, profunzimea de camp este identica pentru fiecare obiectiv. De exemplu, daca vreti sa fotografiati un fluture, utilizand aceeasi diafragma aveti aceeasi profunzime de camp si cu un macro 50mm si cu unul de 200mm. Diferenta practica e ca obiectivul de 200mm, multumita unghiului de camp mai restrans, da un sfond mult mai ''curat''.Dimensiunea subiectului este a treia variabila. Daca fotografiati subiecte de ample dimensiuni, veti avea si o profunzime de camp mai vasta. De exemplu daca fotografiati un munte la f/5.6 aveti foarte multa profunzime de camp, dar daca in schimb fotografiati un fluture cu aceeasi diafragma, profunzimea de camp va fi mult mai restransa.
Cum sa obtinem cea mai buna calitate la profunzimea de camp? Cand fotografiati un animal, trebuie sa focalizati mereu pe ochi, si sa alegeti diafragma ce va da justa profunzime de camp pentru a obtine rezultatul scontat. Pentru animale de mici dimensiuni sau pasari mici folosesc diafragme cum ar fi f/8 sau f/11, in schimb pentru subiecte de mari dimensiuni, fotografiez foarte mult la f/4 sau f/5.6. In fotografia macro, daca vreti sa aveti intregul subiect bine focalizat, trebuie sa cautati sa stati perfect paraleli cu corpul acelui subiect. In fotografia de peisaj, tehnica este diversa. Sunt fotografi ce calculeaza profunzimea de camp si distanta hiperfocala (distanta de focalizare ce da cea mai mare profunzime de camp la o diafragma data); in ce ma priveste, consider o pierdere de timp, si prefer folosirea metodelor mai simple si intuitive.Cu un superangular si o diafragma f/16, se obtine o profunzime de camp foarte ampla, si e foarte usor de a face o fotografie perfect focalizata. Daca elementul cel mai aproape din compozitie e la 2 - 3 metri eu focalizez la 6 - 8 metri si inchid diafragma la f/16 pentru a avea totul focalizat, de la primul element la infinit; daca elementul cel mai apropiat se afla la la 1 metru sau mai putin, focalizez la 1,5 - 2 metri, si inchid diafragma la f/16 (sau rareori la f/22 daca primul element se afla si mai aproape de lentila). Daca vreti sa controlati focalizarea puteti sa va uitati la fotografia ce apare in ecranul LCD al fotocamerei utilizand functia de zoom (multe fotocamere permit marirea unui detaliu pana la 10x).
PERSPECTIVA
In teorie, daca mentineti constanta distanta fotocamera-subiect, perspectiva este aceeasi pentru orice obiectiv. In practica, superangularele sunt foarte mult utilizate pentru includere in compozitie subiecte foarte aproape de fotocamera, in timp ce teleobiectivele sunt utilizate pentru fotografierea subiectelor foarte indepartate.Superangularele tind sa exagereze perspectiva, teleobiectivele dau o perspectiva mai comprimata mai ''plata''. Perspectiva este un element creativ foarte important ce are un impact forte in imagine: in fotografia peisagistica sunt des utilizate superangularele pentru a da un sens de profunditate imaginii. Pe de alta parte, daca vreti sa dirijati atentia pe un detaliu, focalele mai lungi va permit sa faceti foto mai ''abstracte'', cu compozitii mai intime ce duc la reflectare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu